Maia Stefana Oprea

Leave a comment

“My Collection of Forms” – AnnArt Gallery @ viennacontemporary 26-29 September 2019

AnnArt Gallery is pleased to participate at the viennacontemporary 2019th edition with artist Maia Ștefana Oprea. You can visit us at booth G18.

Maia Ștefana Oprea’s creative process deals with abstraction, dissimulated narratives, the dissolution of time, consumerism and the aesthetics of co-presence.

10 artworks, bio & shows can be currently seen on Artsy at


Anunțăm prima participare a Galeriei AnnArt în cadrul ediției 2019 a târgului de artă viennacontemporary, care va avea loc între 26 și 29 septembrie la Marx Halle, din Viena. Galeria AnnArt va fi reprezentată de lucrările Maia Ștefana Oprea la standul expozițional G18.

Maia Ștefana Oprea abordează abstracția, narațiunea disimulată, disoluția timpului, consumerism, estetica co-prezenței, prin explorări a căror convergență se desenează progresiv ca un organism în continuă evoluție.

‘ My Collection of Forms’ could be a giant walk-in still life that invokes a pause, dwelling in a state of purposeful indeterminacy. A web of relationships that invite us to guess contrived narratives and other fait accompli, leaving us to mind-wander between the painted images and the imaginary spaces invoked within them. 

For the last seven years Maia Oprea set about to keep track, store and transform all of the industrially produced bits of matter that are entering her household with constant imminent speed. Bringing together both artificial and earth-conscious materials, this artistic process inherently touches on ecological self-sufficiency in the contemporary art scene and is a reflection on loss, absence, emptiness and the consciousness of an ephemeral and fragile relation to the natural world. 

These everyday recordings and encounters are a collection of memories from particular times and spaces, and ‘there always comes a moment when one feels the need to show his work to the world, less to gather his judgment than to reassure oneself about the existence of this work, and even about his own existence’*.

*excrept from La carte et le territoire novel by Michel Houellebecq, which was the source of inspiration for the painting ‘Travailler en Solitaire’, 390 x 510 cm, 2018

AnnArt Gallery, 2019

Leave a comment


LOCUS NEMINIS II was exhibited at AnnArt Gallery from June to September 2018

[EN] Locus neminis II  was exhibitted at AnnArt Gallery in Bucharest during June-September 2018 and it showed the series of paintings and installation that Maia Ștefana Oprea worked on since 2017. Thought and realised with the participation of Raluca Băloiu, the exhibition is the second solo show at AnnArt gallery, after Stacking exhibition which took place in 2016.

Raluca Băloiu, critic and art historian : “ Maia Ştefana Oprea discovers the forest as a place of inner expression, emotions, maternity. Her nests enjoy an exceptional dynamic, they are journals of a state, daily rituals of maternity, they host ideas, life philosophies or quotes from favourite books. Maia Ş. Oprea’s emphasizes her own emotional and intellectual path of the maternity, illustrated by projections of nests or multiplied cocoons.

WASTE LIGHT, acrylic on canvas, 140 x 100 cm, 2018

(…) Far from society and its limitations, the young artist sees the return to self only within nature, as Henry David Thoreau imagines in Walden. Maia Ş. Oprea’s painting is gestural, the support of her drawings and installations are made up of materials that come from a personal history. The daily concern for maternity is reflected in the concept of the exhibition, representation and techniques used. The fragmentary and repetitive approach of surfaces appears as an expression of compulsive accumulations of daily conditions specific to personal maternity. Inserts of texts from various readings, impressions, or diaries complement Maia’s artworks and invites everyone on a journey of a LOCUS NEMINIS [no-one’s place]”

[RO]  Locus neminis II  a fost expusă în perioada iunie- septembrie 2018 la Galeria AnnArt din București. Gândită și realizată cu participarea curatorială a Ralucăi Băloiu, expoziţia este a doua personală a artistei la AnnArt, după Stivuire care a avut loc în 2016.

Raluca Băloiu, critic și istoric de artă: “Maia Ș. Oprea descoperă pădurea ca loc al expresiei interioare, al emoțiilor, al maternității. Cuiburile sale se bucură de o excepțională dinamică, ele sunt jurnale de stare, ritualuri zilnice ale maternității, ele găzduiesc idei, filosofii de viață sau citări din preferatele cărților. Maia Ș. Oprea accentuează propriul parcurs emoțional și intelectual al maternității ilustrate prin proiecții de cuiburi sau coconi multiplicați.

(…) Maia Ștefana Oprea regăsește maternitatea integrată în natură, sub formă de cuiburi pentru păsări sau un coconilor de insecte. Departe de societate și de limitările ei, tânăra artistă privește revenirea spre sine doar în cadrul naturii, așa cum îl imagină Henry David Thoreau în “Walden”. Pictura Maiei Ș. Oprea este gestualistă, suporturile desenelor de vânzare și instalații sunt alcătuite din materiale care provin dintr-o istorie personală. Preocuparea zilnică pentru maternitate se reflectă în conceptul de expoziție, în reprezentare și în tehnica utilizată. Abordarea fragmentară și repetitivă a suprafețelor apare ca o expresie a unor acumulări compulsive de stări cotidiene specifice maternității personale. Inserțiile de texte care provin din diferite lecturi, impresii sau foi de jurnal completează lucrările Maiei Ș. Oprea și invită fiecare pe un parcurs al unui LOCUS NEMINIS “(Raluca Băloiu, critic și istoric al artei)

Leave a comment

The Girl From the Life Archive / Fata de la arhiva de viață

[EN] The article “Maia – The Girl From the Life Archive” , written by Gabriela Massaci, was published in Life Magazine in September 2016| Reading time: 6 mins

Gabriela Massaci (left) with Maia Ștefana Oprea (right) and her older daughter Meira ©

I found on my office desk a kind of mold: white-glossy, light as a feather – and somewhat similar to an ocean shell, with its spine bent and with some spurs that seemed to come out from the vertebrae of an unknown body .

I was intrigued by the ‘piece’. I twisted it on one side and the other, I tried to fit my fingers in the grooves that gave a sinuous contour and a thrill to this little white curiosity. I say thrill because, as incomprehensible as it was, it released a desire to be covered inside the hand, it was searching for a place. I wouldn’t know to say if it was ‘beautiful’ in any way; rather not, but it looked serious, clean and seemed to store secrets – for which I was suddenly excited.

I left it waiting on the desk and went to see how the preparations advanced for the MethaLan exhibition, a very strong curatorial project in the making by a group of young artists, in the autumn of 2015, in our gallery. A colleague asked me if I liked Maia Oprea’s zăerc. Zăerc ?! Yes, this is how the white object found on my desk was called. It was a small gestualist work, say, the solidified trace of a tight fist. Her fist, the artist’s. It means her hand is smaller than mine, I said, thinking about my unsuccessful attempt to perfectly embrace that object. And it means that I have already shaken hands with this Maia Oprea, I met her in absentia.

Between the delights and various bewilderments that art brings about, this meeting with an unknown artist was unforgettable to me.

At the opening of the group exhibition I met her personally. A young girl, with an alert look; She was tirelessly voluble – and pregnant. She was about to give birth shortly. She had also come with her husband and parents, a team in its own right, a sort of commando animated by art. I learned about her projects – and about the material that she invented, the mixture from which she had made my white Zăerc. I also found that this one was not alone in the world: the entire work, in continuous progress, consisted of an army of Zăercs, with diverse morphologies, as many witness-containers of hand movements, imaginary of the artist and of passing life.

At a year away from that moment, Maia Oprea won the AnnArt 2016 prize and has presently a solo exhibition at the gallery on Paris 39 street – painting and object-installation.

curator Raluca Băloiu in front of In-Trigâ installation, in Stacking exhibition @ AnnArt Gallery

With a weak alert spoiler (in fact, what can we uncover in art, when looking and the meaning of emotion are such individually-subjective experiences ?) – will let you know though that her exhibition entitled ‘Stacking’ is about inventing a mechanism to capture time.

Thus, a bookcase, as big as the whole big wall, is presented to us as a dictionary-archive with shelves on which are gathered varied signs of a personal path, lucid and sensible: chubby-flabby rolls, much like those that keep the window frames from draft; stainless steel boxes with insects, large and strange boulders, multi-layered in fiber and color; containers with embers from the stove of a stay at the countryside; a bottle with clear water (from ….?) and rows, rows of tablets from a kind of coarse clay, like a blend of sesame, which is a fascinating support for a variety of messages painted-written by Maia. Along with the Transmographies paintings, similar to some delicate curtains that let us watch in the bright areas of the spine called time, all these make up a mysterious road journal.

I really liked the artist’s urge to closely investigate any of these pieces, to remove them from the shelves, to uncover them, to smell them, to read. them (I admit that I even felt like crunching some in a corner, to know them better, as children do:) These works of art contain an accumulation of layers of memory and of time which touches: we feel the effort of the artist to fix feelings, to put them to shelter from the desolation that time applies them without stopping. ‘Every day I see in the mirror death working’, Francis Bacon quotes Cocteau; we find this text written by Maia on one tablet. There are some 80 tablets: they provide an exciting reading about rock and reality, about paper, death and sensation – like hieroglyphics of a studio life of an artist decided to leave nothing to be lost in nothingness.

But to return to the ‘materia prima’ – this amalgam of which are made all the pieces that make up the Great Dictionary of the Trigâ, as Maia Oprea calls the object-installation.

In a contemporary artistic tradition of working with kinds and kinds of ‘alternative materials’, I went thinking, extreme and fierce, to Marc Quinn, the sculptor who, when not working in Carrara marble, works in clotted blood and, more subtle and bearable, I also thought of Nicolae Comanescu, the painter who composes his pigments from bricks of buildings fallen down in Bucharest and ashes from late-in-night barbeque parties in Berceni. For her zăercs, Maia Oprea grinds into gritty powder different things that have invaded with time her living and psychological space and which, compulsively, she cannot and does not want to throw: dried flowers, pages from old books, resin from trees, ashes from the stove, egg shells, strips of clothing, packaging – all remnants of a past that is not lost, but builds into a new recuperatory object, invested with significance.

We thus understand how they all, artists, proceed better than the rest of us, the careless and rushed. Because, still inspired by the “paste work” blended by Maia, I remembered about plastiglomerate, our own work. This is a new rock created by nature, but in response to the tragic avalanche of waste that we bestow upon it. Plastic melted on the beaches of the world combines with sediment, lava splinters or with organic waste, with shells, wood and sand, in an indestructible rock, even denser than plastic – and without dying. In these rocks will be kept the geological sign of our generation’s contribution to the planet.

‘Death’ tablet – view from Stacking exhibition
‘Form’ tablet – view from Stacking exhibition

I think in reverse reflection, that the newly created rock by Maia Oprea will be indestructible, because it is rooted in the too-alive of her life: the debris stacked, recycled, discarded and found in a journey that has taken her from apartment suites of her crowded childhood to ultra-equipped studios of her north-American studentship; in classrooms from Grenoble to the studio in Buzău; from skating to painting, from drawing lessons with children to swimming and hard reading; from car accidents to the rejuvenation in the love that brought her daughter, Meira.

Therefore, I declare myself charmed and assured of Maia Oprea’s work in continual growth; I’m not afraid of the solitude that foresees and the regret for the transformation in which she is rooted, nor for straying far from common place: there stand our chances for immortality. Possibly overlapped. Stacked.

Gabriela Massaci

[RO] Articolul “Maia – Fata de la arhiva de viață” , scris de Gabriela Massaci, a fost publicat în revista Life în September 2016.

Am găsit pe birou un soi de mulaj: alb-lucios, uşor ca un fulg – şi întrucâtva asemănător unei cochilii de ocean, cu spinarea curbată, şi cu nişte pinteni care parcă ies din vertebrele unui corp neştiut.

M-a intrigat „piesa”. Am sucit-o pe o parte şi pe alta, am încercat să îmi potrivesc degetele în şanţurile care dădeau contur sinuos şi freamăt acestei mici ciudăţenii albe. Zic freamăt pentru că, aşa de neînţeles cum era, degaja o dorinţă să fie cuprinsă în mână, îşi caută un loc. Nu ştiu să spun dacă era „frumoasă” în vreun fel; mai degrabă nu, dar avea un aer serios, curat şi părea că înmagazinează secrete – fapt pentru care m-a emoţionat brusc.

Am lăsat-o în aşteptare pe birou şi m-am dus să mai văd cum avansează pregătirile expoziţiei MethaLan, un proiect curatorial foarte puternic pe care un colectiv de artişti tineri îl făcea atunci, în toamna lui 2015, în galeria noastră. O colegă m-a întrebat dacă mi-a plăcut zăerc-ul Maiei Oprea. Zăerc?! Da, aşa se chema obiectul alb pe care îl găsisem pe birou. Era o mică lucrare gestualistă, să zicem, a Maiei Oprea: urma solidificată a strângerii unui pumn. Pumnul ei, al artistei. Înseamnă că are mâna mai mică decât a mea, mi-am zis, cu gândul la încercarea mea nereuşită de a cuprinde perfect acel obiectŞi înseamnă că am dat deja mâna cu această Maia Oprea, am cunoscut-o in absentia.

Între încântările şi perplexităţile felurite pe care ţi le prilejuieşte arta, această întâlnire cu un artist necunoscut a fost pentru mine de neuitat.

La vernisajul expoziţiei de grup am cunoscut-o şi personal. O fată tânără, cu privire alertă; era neobosit volubilă – şi însărcinată. Urma să nască în scurt timp. Venise şi cu soţul şi cu părinţii, o echipă în toată regula, un fel de comando animat de artă. Am aflat despre proiectele ei – şi despre materialul pe care l-a inventat, pasta din care făcuse Zăerc-ul meu alb. Am mai aflat şi că acesta nu era singur pe lume: lucrarea întreagă, în desfăşurare continuă, era alcătuită dintr-o armată de Zăercşi, cu diverse morfologii, tot atâtea containere-martor ale mişcărilor mâinii, imaginarului artistei şi al trecerii vieţii.

Maia Oprea: Stivuire

La un an distanţă de acel moment Maia Oprea a câştigat premiul AnnArt 2016 şi are în această perioadă o expoziţie personală la galeria de pe Paris 39 – pictură şi instalaţie-obiect.

Cu un slab spoiler alert (în fond, ce putem deconspira în artă, când privirea şi înţelesul emoţiei sunt experienţe atât de subiectiv-individuale?) – vă spun totuşi că în expoziţia ei, numită Stivuire, este vorba despre inventarea unui mecanism de captură a timpului.

Astfel, o bibliotecă, mare cât tot peretele cel mare, ne este prezentată ca un dicţionar-arhivă pe ale cărui rafturi sunt adunate felurite semne ale unui drum personal  lucid şi sensibil: rulouri dolofan-molatice, cam ca cele care păzesc ramele ferestrelor de curent; cutii de inox cu insecte, bolovani mari şi stranii, multi-stratificaţi în fibră şi culoare; recipiente cu tăciuni din vreo sobă a vreunei vacanţe la ţară; o sticlă cu apă limpede (din …?) şi rânduri-rânduri de tăbliţe dintr-un soi de lut aspru, ca un amalgam de susan, şi care e un suport fascinant pentru diverse mesaje pictat-scrise de Maia. Alături de picturile transmografii, ca nişte jaluzele delicate care ne lasă să privim în spaţiile luminoase ale coloanei continue numită timp, toate acestea alcătuiesc un misterios jurnal de drum.

Mi-a plăcut mult îndemnul artistei să investigăm îndeaproape oricare din aceste piese, să le scoatem din rafturi, să le desfacem, să le mirosim, să le citim. (Recunosc că pe unele mi-a venit chiar să le ronţăi într-un colţ, să le cunosc mai bine, aşa cum fac copiii 🙂 Aceste lucrări de artă conţin o acumulare de straturi de memorie şi de timp ce emoţionează: simţim efortul artistei de a fixa trăirile, de a le pune la adăpost de pustiirea pe care timpul le-o aplică fără oprire. În fiecare zi privesc în oglindă moartea lucrând, îl citează Francisc Bacon pe Cocteau; regăsim acest text scris de Maia pe una din tăbliţe. Sunt vreo 80 de tăbliţe: oferă o lectură pasionantă despre piatră şi realitate, despre hârtie, moarte şi senzaţie – ca nişte hieroglife ale vieţii unui atelier de artist decis să nu lase nimic să se piardă în neant.

Dar să revin puţin la „materia primă” – amalgamul acesta din care sunt făcute toate piesele ce compun Marele Dicţionar al Trigii, cum numeşte Maia Oprea instalaţia-obiect.

Într-o tradiţie contemporană a lucrului artistic cu fel şi fel de materiale alternative, m-am dus cu gândul, extrem şi feroce, la Marc Quinn, sculptorul care, când nu lucrează în marmura de Carrara, lucrează în sânge închegat şi, mai subtil şi suportabil, m-am gândit şi la Nicolae Comănescu, pictorul care îşi compune pigmenţi din cărămizi ale clădirilor prăvălite în Bucureşti şi din cenuşa grătarelor unor târziu-în-noapte petreceri prin Berceni. Pentru zercşii ei, Maia Oprea macină în pulbere grunjoasă diverse lucruri care i-au invadat în timp spaţiul locativ şi psihologic şi pe care, compulsiv, nu poate şi nu vrea să le arunce: flori uscate, pagini din cărţi vechi, răşină din pomi, cenuşă din sobă, coji de ouă, fâşii de haine, ambalaje – toate rămăşiţe ale unui trecut care nu se pierde, ci se construieşte într-un obiect nou, recuperatoriu, investit cu semnificaţie.

Maia Oprea: Stivuire

Înţeleg astfel cum ei toţi, artiştii, procedează mai bine decât noi ceilalţi, cei neatenţi şi grăbiţi. Pentru că, tot inspirată de „pasta de lucru” frământată de Maia, mi-am amintit despre plastiglomerat, opera noastră. Acesta este o rocă nouă, creată de natură, dar ca răspuns tragic la avalanşa de deşeuri pe care noi o revărsăm asupra sa. Plasticul topit pe plajele lumii se combină cu sedimente, cu aşchii de lavă sau reziduuri organice, cu scoici, cu lemn şi nisip, într-o rocă indestructibilă, mai densă decât chiar plasticul – şi fără moarte. În aceste roci se va păstra semnul geologic al contribuţiei generaţiei noastre asupra planetei.

Cred că în oglindire inversă, roca nou-creată de Maia Oprea va fi indestructibilă pentru că îşi trage seva din prea-viul vieţii sale: din reziduurile stivuite, reciclate, aruncate şi găsite într-un parcurs ce a purtat-o din apartamente ale copilăriei aglomerate la bloc până în studiouri ultra-echipate ale studenţiei sale nord-americane; din sălile de curs de la Grenoble până la atelierul de la Buzău; de la patinaj la pictură, de la lecţii de desen pentru copii la înot şi lectură asiduă; de la accidente de maşină până la întinerirea în iubirea care i-a adus-o pe fiica sa, Meira.

Aşadar, mă declar fermecată şi asigurată de această operă în creştere continuă a Maiei Oprea; nu mi-e frică de solitudinea care se întrezăreşte şi de regretul transformării din care îşi trage seva, şi nici de rătăcirea departe de locul comun: acolo  stau şansele noastre la nemurire. Posibil suprapuse. Stivuite.

Leave a comment

Tablets/ Tăblițe

[ EN]  IN-TRIGÂ BOOKCASE. Tablets are created and organised according to several themes that correspond to the words of my personal dictionary: PAPER, LINE, DEATH, STONE, SKIN, REALITY, SENSATION, DUST.

TABLETS are hieroglyphs of my studio life / mental structures that oscillate between book and paintings / tool-containers. A tablet can be viewed, read, touched, smelled, and involving the viewer’s body. The tablets have two sides: image (sketch / photo) and quote (writing / photo). Several tablets are organized into bookcase bodies and correspond to the structure of the Big Trigâ Dictionary. A tablet involves: stirr-ing, sift-ing, stor-ing, preserv-ing, prim-ing, lock-ing, stack-ing, sand-ing, transferr-ing, cutt-ing, wett-ing, dry-ing , us-ing. On the one hand, I selected and cut my old artistic sketches, which I transferred to the tablet support, and on the other I proceeded by a similar selection and adjustment, respectively, of the quotations extracted from past and present.

Below are some of the over eighty tablets that make up the installation


sketch for a future ‘skin’ tablet

[RO]  BIBLIOTECA IN-TRIG . Tăblițele sunt create și organizate în funcție de mai multe tematici ce corespund cuvintelor dicționarului personal: HÂRTIE, LINIE, MOARTE, PIATRĂ, PIELE, REALITATE, SENZAȚIE, ȚĂRÂNĂ.

           TĂBLIȚELE sunt hieroglife ale vieții de atelier / structuri mentale care oscilează între carte și pictură / unealtă-container. O tăbliță poate fi privită, citită, pipăită, mirosită și implică corpul privitorului. Tăblițele au două fețe: imagine (schiță / foto) și citat (scris / foto). Mai multe tăblițe sunt organizate în corpuri de bibliotecă și corespund structurii Marelui Dicționar al Trigii. Tăblița implică: amesteca-re, cerne-re, chitui-re, conserva-re, grundui-re, lăcui-re, stivui-re, șmirghelui-re, transfera-re, tăie-re, uda-re, usca-re, uza-re. Pe de o parte am selecționat și tăiat vechile mele schițe plastice, pe care le-am transferat pe suportul tăbliței, iar pe de alta am procedat printr-o selecție și ajustare asemănătoare, respectiv a citatelor extrase cu din lecturile trecute și prezente.

Mai jos sunt o parte din cele peste optzeci de tăblițe din biblioteca In-Trigâ

1 Comment

STACKING/ STIVUIRE @ Annart Gallery 2016

[EN] Following the receipt of the AnnArt Prize that the AnnArt Foundation offers to young artists, starting from 2011, in September 2016 took place the exhibition STACKING, curated by Raluca Băloiu, which comprised a series of works, from painting to the installation-object – created over the years 2015, 2016. The viewer meets with a complex network of pieces of an unusual archive, composed of objects built on media such as canvas, cardboard and tablets; By the composition of the latter (recycled paper, vegetable dust and ashes) the artist Maia Ştefana Oprea defines the approach of recovering a flow of personal life, with openness to the collective horizon, interconnected and impermanent.

————————————————————————————————————————————————————-[RO] Ca urmare a primirii Premiului AnnArt pe care Fundaţia AnnArt îl oferă tinerilor artişti, cu începere din 2011, în luna septembrie 2016 a avut loc expoziția Stivuire, curatoriată de Raluca Băloiu, care a cuprins o serie de lucrări, de la pictură la instalaţie-obiect – create pe parcursul anilor 2015, 2016. Privitorul se întâlneşte cu o reţea complexă de piese ale unei arhive insolite, compuse din obiecte construite pe suporturi precum pânză, carton şi tăbliţe; prin compoziţia acestora din urmă (hârtie reciclată, praf vegetal şi cenuşă) artista Maia Ștefana Oprea îşi defineşte abordarea recuperării unui flux al vieţii personale, cu deschidere către orizontul colectiv, interconectat şi impermanent. 

poze mp 1

expozitie maia (16)

signing – at the opening of Stacking exhibition, September 2016 at Annart Gallery

poze mp 2

signature on the wall of Annart Gallery

maiaverni (25 of 78)

opening of Stacking exhibition at Annart Gallery, artist Maia Ștefana Oprea (left), Gabriela Massaci (center), curator Raluca Băloiu (right)

Continue reading

Leave a comment



Maia Ştefana Oprea: STIVUIRE

Vă invităm la vernisajul primei expoziţii personale de la AnnArt a tinerei artiste Maia Ştefana Oprea, miercuri, 14 septembrie 2016, ora 18. Artista este câştigătoarea, in acest an, a Premiului AnnArt pe care Fundaţia AnnArt îl oferă tinerilor artişti, cu începere din 2011.

Please scroll down for ENGLISH text about the exhibition STACKING >>


Expoziţia Stivuire curatoriată de Raluca Băloiu cuprinde o serie de lucrări, de la pictură la instalaţie-obiect – create pe parcursul anilor 2015, 2016, prin care artista îşi defineşte abordarea recuperării unui flux al vieţii personale, cu deschidere către orizontul colectiv, interconectat şi impermanent.

<<Expoziţia  însumează toate etapele artistice şi conceptele definite de Maia de-a lungul timpului. Obiectele uzuale şi experienţele cotidiene sunt translatate în zona conceptualului, apoi supuse diferitelor gesturi de colectare, arhivare, muzeificare sau stivuire. Dacă ar fi să ne raportăm la un artist contemporan, Christian Boltanski arhiva produsele activităţilor cotidiene personale. El a început să arhiveze prin stivuire câteva cutii de biscuiţi alături de o arhivă de fotografii şi documente („Les archives de Christian Boltanski”, 1965-1988, 1989).
Marele Dicționar al Trigii şi Transmografiile sunt cele două mari teme în jurul cărora se dezvoltă expoziţia. Artista explorează în lucrările sale autoreferenţiale spaţiul intim al casei, al atelierului, al universului personal. În instalația Marelui Dicționar al Trigii, Maia arhivează prin stivuire flori uscate, praf din coji de ouă, recipiente care conțin părul lui Xhai (superbul său câine husky), răşină, borcane cu cărbune ars, cărţi, desene, ready made-uri, fragmente din caietele de schiţe, citate din lecturile vechi, zercşi cu amprenta mâinilor ei, citate din bibliografia de zi cu zi și câteva însemnări găsite la târgul de Artă de la Basel sau din alte locuri. Tăbliţele din această instalație sunt create dintr-un mix de cărți vechi, resturi de fructe și legume uscate râșnite – toate prelucrate și transformate în papier maché, praf vegetal și cenuşă. În Transmografii, fâșii pictate sau desenate în cărbune, pastel sau print digital, transpuse pe pânze.
În spațiul galeriei, elementele care compun întreaga instalație au fost colectate, arhivate, muzeificate și în final stivuite de Maia Ștefana Oprea.>>
Raluca Băloiu, curatormaia-stefana-oprea-atelier

Stivuire este expoziţia în cadrul căreia obiectul artistic este prezentat prin reliefarea acelor particularități ce țin de o dialectică a imaginii plastice așa cum se conturează aceasta între pierdere și recuperare, între memorie și uitare, între realitate și imaginar, între abstract și figurativ, propunând o întrepătrundere a abordărilor contemporane cu cele aflate la limita artizanalului. Pictura este astfel văzută ca nostalgie în fața precarității obiectuale a trecutului.
Maia Ştefana Oprea

Expoziția va fi deschisă pentru public, cu intrare liberă,  în perioada 14 septembrie – 8 octombrie,  întreg fondul de lucrări fiind disponibil pentru vânzare.
Galeria AnnArt a fost fondată în 2011, din dorința de a spori vizibilitatea artei contemporane în România și pentru a sprijini artiștii în consolidarea unor cote de piață autentice în țară și în străinătate. Portofoliul nostru reunește deopotrivă nume sonore de artiști consacrați precum Ştefan Câlția, Sorin Ilfoveanu, Vladimir Şetran, Francisc Chiuariu, Dorin Crețu, Florica Prevenda, Paul Neagu, Mircea Roman sau Virgil Scripcariu, dar și tineri artiști emergenți precum Maia Stefana Oprea, Constantin Rusu , Andreea Albani, Ioana Pioaru, Andrei Mateescu sau Matei Avramescu. Galeria, împreună cu Fundația AnnArt, publică o serie de cataloage critice despre opera artiștilor din portofoliu și acordă anual un premiu destinat tinerilor artiști, desfășoară un program de educație de artă pentru tineri și face lobby pentru prezența artei în spațiul public prin programul Arta la Verde. Situată pe strada Paris 39, galeria este o conversie în cheie contemporană a unui spațiu de arhitectură neo-romanească, la parterul unei clădiri din anii ’20.
Premiul AnnArt este un program al Fundaţiei AnnArt şi se acordă annual tinerilor artisti pentru excelenţă într-un domeniu al artelor vizuale – de la debut expoziţional (opera prima) la management cultural sau inovaţie curatorială. Premiul este structurat în forme diferite: o sumă de bani; susţinerea costurilor legate de participarea la expoziţii sau conferinţe; comisionarea unei lucrări; oferirea unei rezidenţe de creaţie, si, forma cea mai dorita, organizarea unei expozitii personale.


2016 AFIS Maia Oprea - 13 Septembrie [STRATIFICARI]
Maia Ştefana Oprea’s personal exhibition entitled “Stacking” comprises all the artistic stages and concepts defined by Maia throughout time. We are waiting for you at AnnArt on the 14th of September at 6 p.m. to see how Maia has brought ordinary objects and day-to-day experiences into the area of conceptualization, objects, and experiences which are subjected to various actions of collecting, archiving, museification or stacking, the latter being pertinent for the artist.

We will make reference to a contemporary artist, and remind you that Christian Boltanski used to archive the products of his personal daily activities. He started to archive through stacking some biscuits boxes next to an archive of photographs and documents (“Les archives de Christian Boltanski”, 1965-1988, 1989). The Big In-Trigâ Dictionary and Transmographies are the two important topics around which the exhibition is organized. In her self-referential works the artist explores the intimate space of the house, of the studio, of her personal universe. The installation The Big In-Trigâ Dictionary is self-referential from the point of view of the concept, of the execution, and of the materials used. In THE Library Through stacking, Maia archives recycled plants, egg powder, recipients containing the hair of Xhai (her gorgeous husky dog), resin, jars containing burnt coal, books, drawings, ready-mades, fragments from sketch notebooks, quotes for old readings, zaercs with the print of her hands, quotes from the daily bibliography and some notes found at the Art Fair in Basel or in other places. The slates are made of a mix of old books, dried and ground fruit and vegetable peels – all of them processed and transformed in papier mache, vegetal powder, and ash. The Transmographies are installations in which stripes that are painted or drawn in charcoal, pastel or digital print are transposed on canvases.10-tablita-moarte-3_fata-2016-in-expo-stivuire

In-trigâ and Zăerc are concepts developed by Maia in the exhibition at AnnArt. In-trigâ defines life in one’s own creation with The Biggest Dictionary of Trigâ and the zaercs bring to the viewers’ attention gestures from the artist’s childhood.

In her works, Maia inserts texts from her daily bibliography (J. M. Coetzee, Gustav Meyrink, René Huyghe, Roland Barthes etc.), photographs, ready-mades, BioArt. As a manner of expresion, Maia stresses the graphism of the line, and here and there her drawing on slates reminds of Cy Twombly’s gestualism.

In the gallery, the elements that make up the entire installation were collected, archived, museified, and finally stacked by Maia Ştefana Oprea.