Maia Stefana Oprea


Leave a comment

THE ART BOOK ‘Stacking’ / CARTEA DE ARTĂ “Stivuire”

[EN] Following the ‘Stacking’ exhibition, in collaboration with AnnArt Gallery, curator Raluca Băloiu and graphic designed Andrei Mateescu, a catalog with the same title was released. Journalist Doinel Tronaru wrote about the catalog in the article THE ART BOOK ‘Stacking’, by Maia Ştefana Oprea. Or about the victory of spirit on matter , published on Adevărul.ro platform (https://adevarul.ro/cultura/arte/cartea-artA-stivuire-by-maia-Stefana-oprea-desprevictoria-spiritului-materiei-1_5a31471d5ab6550cb828d1ed/index.html#) :

The extraordinary ‘Stacking’ exhibition by Maia Ştefana Oprea was presented at the AnnArt Gallery in autumn 2016. And for the excellence of this approach, the young artist was awarded last night with the Matei Brâncoveanu Prize for Plastic Arts. The exhibition doesn’t exist anymore, but the remain is an exceptional catalog released by AnnArt gallery in a limited edition, which stands for an artist’s book (so far). Thus, we’re not dealing with an actual book (an ‘artist’ book or an art album), put up for sale under the aegis of a professional publishing house, or at least in an unconventional space dedicated to the visualization and sale of art, but with an elegant catalog of an exhibition (by definition, ephemeral and ephemeral). The catalog contains (in Romanian and English languages) texts signed by Gabriela Massaci (“Maia – the life archive”) and the curator of the exhibition, Raluca Băloiu, as well as explanations of the exhibition concept of ‘Stacking’ in the words of artist Maia Ştefana Oprea and numerous reproductions of artworks from the exhibition, of exceptional graphic quality (layout: Andrei Mateescu).

varnished metal box, dried snowdrop, part of the In-Trigâ installation

(…) Travalion and inspiration. It was hard to say, when you were in front of the artistic objects under the name of “Stacking”, under what word could you define the artist’s approach more precisely. Installation. Yeah, yes, of course, but Maia Oprea’s ‘Stacking’was far from the vague primacy of this word, which often masks cases of cruel imposture. Object. Again, of course, but the considerable labor of the artist on these ‘objects’ was, in turn, far from simply exposing an object in a frame, as do many artists in postmodern ‘spirit’. Sculpture. But sculpture is no longer (just) sculpture (this is the case of ceramics too), just what it used to be, as demonstrated by the work of other famous artists (first of all, Dragoş Neagoe). Painting (because there were works in a frame, an image). It can be said so.

The amazement I have tried when viewing the exhibition at AnnArt (on the last day of visiting!), as well as when I came into possession of the resulting catalog, was so great that I wanted from the beginning to write about this product as a book, to testify about an artistic fact, for me, astounding. The redoubtable prize granted by a jury of professionals can only confirm the value of the artist, who, in the case of Maia Oprea, ‘did not wait for the number of years’. (…) Travalion and inspiration. It was hard to say, when you were in front of the artistic objects under the name of “Stacking”, under what word could you define the artist’s approach more precisely. Installation. Yeah, yes, of course, but Maia Oprea’s ‘Stacking’was far from the vague primacy of this word, which often masks cases of cruel imposture. Object. Again, of course, but the considerable labor of the artist on these ‘objects’ was, in turn, far from simply exposing an object in a frame, as do many artists in postmodern ‘spirit’. Sculpture. But sculpture is no longer (just) sculpture (this is the case of ceramics too), just what it used to be, as demonstrated by the work of other famous artists (first of all, Dragoş Neagoe). Painting (because there were works in a frame, an image). It can be said so.

pages from ‘Stacking’ catalog

In essence, Maia Oprea’s artistic approach is part of the theme of Memory, of cultural identity of the community, expressed by the motive (so loaded by fascination and tradition, automatically calling into mind the word ‘Borgesian’, but also the figure of Eco and other scholars, “scholars” whose wisdom holds the world’s chests) of the Library. It is an approach as current as possible in these days, at this time, ‘out of the woods’, in which it seems to us that the technology overrides everything and if there is something else to salvage, that something stands precisely in this Memory, in this common treasure of humanity. The approach – with all the differences in technique and artistic expression of the two authors – is similar, it is convergent with that of Vlad Basarab, and that is why I mention the two artists together. To “touch” Matter, to feel (touch) the Spirit.These things were said before, but extraordinary and truly original was / is the technique chosen by the artist to express herself, the long work with the substances and materials used, ‘stacking’ them to result the book-objects of various sizes, shapes and textures that made up the installation. The artist encouraged visitors to get their hands on, to touch the objects, lift them up and stroke them, in order to feel the matter, but also to recreate the familiar act of browsing, of caressing a book. Like Vlad Basarab, not necessarily each object taken apart produced fascination and awe, but the ensemble, the exhibition-concept as a whole, the final impression of the victory of the Spirit, not on the clay, the matter from which the objects were constituted, but on all the forces that threaten it in the contemporary world.

Beyond any metaphysics, the duty of an artist (regardless of the field) is to work on his means of expression, to push forward the ways of expressing his art, and here Maia Ștefana Oprea has done her job well. The set of techniques used by the artist to reach the exhibition results (I repeat, extremely laborious and requiring long labor) would require a separate explanatory article (but all the details are explained in the catalog, along with numerous photographic reproductions of artworks; photographs: Samir Mihail Văncică and Andrei Mateescu, the latter being also the graphics author) and they could be known, by those interested, even better in case of a possible re-exposure of the works (at least some of them). [excerpt from the article The Art Book ‘Stacking’ by Doinel Tronaru ]


[RO]

În urma expoziției “Stivuire”, în colaborare cu Galeria AnnArt, curatorul Raluca Băloiu și designerul grafic Andrei Mateescu, a fost lansat un catalog cu același titlu. Jurnalistul Doinel Tronaru a scris despre catalog în articolul CARTEA DE ARTĂ “Stivuire”, de Maia Ștefana Oprea. Sau despre victoria spiritului asupra materiei, publicat pe platforma Adevărul.ro https://adevarul.ro/cultura/arte/cartea-artA-stivuire-by-maia-Stefana-oprea-desprevictoria-spiritului-materiei-1_5a31471d5ab6550cb828d1ed/ index.html #

CARTEA DE ARTA ,,Stivuire”, by Maia Ștefana Oprea. Sau despre victoria spiritului asupra materiei

un articol de Doinel Tronaru

Extraordinara expoziție ,,Stivuire”, a Maiei Ștefana Oprea, a fost prezentată la AnnArt Gallery in toamna anului 2016. Și pentru excelența acestui demers, tânăra artistă a fost distinsă aseară cu Premiul Matei Brâncoveanu pentru arta plastică. Expoziția nu mai există, dar a ramas un excepțional catalog al ei, scos de galeria AnnArt într-un tiraj restrâns, care ține loc (deocamdată) de carte de artist.

Așadar, nu mai avem de-a face acum cu o carte propriu-zisă (,,de artist” sau album de arta), pusă in vânzare sub egida unei edituri profesioniste, sau măcar într-un spațiu neconvențional dedicat vizualizării și vânzării de artă, ci cu un elegant catalog al unei expoziții (prin definiție, efemer și efemeră). Expozitia ,,Stivuire”a Maiei Ștefana Oprea a fost însa atât de ieșită din comun, încat ar trebui sa faceti tot posibilul pentru ca să aveți în mână și măcar să răsfoiți acest produs – la rândul sau cu valoare artistică – excepțional (îngrijit de Gabriela Massaci pentru această expoziție și lansat de Noaptea Alba a Galeriilor – NAG din 2016). Mai ales ca a fost editat de galeria AnnArt într-un numar redus de exemplare, astfel încat chiar artista-mi mărturisea că nu se mai află-n posesia exemplarului propriu! Catalogul conține (in limbile romana si engleza) texte semnate de galerista Gabriela Massaci (,,Maia – fata de la arhiva de viață”) și curatorul expozitiei, Raluca Băloiu, precum și explicatiile conceptului expozițional de ,,Stivuire”in cuvintele artistei Maia Ștefana Oprea și numeroase reproduceri de lucrări din expoziție, de o calitate grafică excepțională (layout: Andrei Mateescu).

Uimirea pe care-am încercat-o, atât când am vizionat expoziția la AnnArt (în ultima zi de vizitare!), cât și când am intrat în posesia catalogului rezultat, a fost atât de mare, încât mi-am dorit de la bun început să scriu despre acest produs ca despre o carte, pentru a da mărturie asupra unui fapt artistic, pentru mine, breathtaking. Redutabilul premiu primit aseară, acordat de un juriu de profesioniști, nu face decât să confirme valoarea artistei, care, în cazul Maiei Oprea, ,,nu a așteptat numărul anilor”. Iubitorii de artă care au ratat, însă, acea expoziție nu trebuie să considere totul pierdut: artista, care spunea-n vară că s-a gândit mult cum ar putea să (re)folosească obiectele expuse cu acea ocazie, vacontinua demersul din ,,Stivuire”printr-o nouă expozitie-n același sens (exclusiv de pictura, de data aceasta, intitulată ,,Păduri”), care va fi deschisă anul viitor (2018) tot la AnnArt Gallery și va fi curatoriată tot de Raluca Baloiu, inimosul și implicatul curator cu care a lucrat și la ,,Stivuire”.

Travaliu și inspirație. Era greu de spus, când te aflai în fața obiectelor artistice expuse sub titulatura ,,Stivuire”, sub ce cuvânt ai putea să definești mai exact demersul artistei. Instalație Da, desigur că da, numai că ,,Stivuirea” Maiei Oprea era departe de amorsa vagă a acestui cuvânt, care maschează de multe ori cazuri de impostură crasă. Obiect. Iarăși, desigur, dar travaliul considerabil al artistei asupra acestor ,,obiecte” era, la rândul său, departe de simpla expunere a unui obiect într-un cadru, așa cum procedează multi artisti in ,,spirit” postmodern. Sculptură. Dar sculptura nu mai este demult (doar) sculptură (ca și cazul ceramicei), doar ceea ce se știa pe vremuri că este, așa cum demonstrează opera și a altor artiști de marcă (în primul rând, Dragoș Neagoe), dintre care despre unii am mai scris. Pictură (pentru că existau lucrări și în cadrul unei ,,rame”, unei imagini). Se poate spune și așa.

Minunata expozitie ,,Stivuire” a Maiei Ștefana Oprea, ca și alte demersuri expoziționale remarcabile cu care m-am întâlnit în acea vreme (în primul rând, ,,Arheologia memoriei. Cărțile focului” a ceramistului Vlad Basarab, pe care-am văzut-o chiar în aceeași zi la galeria Galateea), m-au facut să-mi dau seama de un lucru important, pe care eu – constant amator de pictură, de compoziție, culoare si altele asemenea, de concept al imaginii mai ales – îl neglijasem. Anume de ce înseamnă lucrul cu și asupra materiei, câteodată ,,lupta” cu aceasta, ce-nseamna obiectul, corporalitatea acestuia, relieful și tridimensionalitatea (ulterior, am observat că și mulți pictori încearcă să ,,iasă” din pânză, să ,,spargă” imaginea, pentru a da relief acesteia, dar asta-i altă discuție). Multă vreme nedescoperit sau netratat cum trebuie (de mine), faptul ar fi fost fascinant per se, dar și mai fascinant este că el nu e gratuit, ci e pus în slujba unei inspirații artistice, a unui Concept. Memorie și Bibliotecă. Or, se stie că (doar) travaliul (in orice domeniu) nu este suficient în sine, nu procură automat valoare, în orice caz nu pentru o Artă cu adevărat mare. El trebuie să fie subsumat unui concept coerent, ,,să spună ceva”, dar nici asta nu este suficient, ci trebuie să mai intervină și oinspirație de Dincolo, din zona iraționalului, nonconceptualului. Și exact acesta este cazul aici, în ce privește lucrările Maiei Ștefana Oprea (rezultat al unui ,,travaliu” de câțiva ani, început din vremea unei burse în Franța), puse atunci în valoare – selecție și fructificare a spațiului expozițional -, pentru acel concept expozițional inedit, printr-un extraordinar act curatorial al Ralucăi Băloiu.

În esență, demersul artistic al Maiei Oprea se subsumează temei Memoriei, a identității culturale a colectivității, exprimată prin motivul (atât de încărcat de fascinație și tradiție, automat chemând în minte cuvântul ,,borgesian”, dar și figura lui Eco și-a altor erudiți, ,,învățații” a căror înțelepciune ține țâțânile Lumii) Bibliotecii. Este o abordare cât se poate de actuală, în aceste zile, în acest timp ,,ieșit din țâțâni”, în care ni se pare că tehnologia ,,calcă totu-n picioare” și, dacă mai e ceva de salvat, acel ceva e tocmai în această Memorie, în acest tezaur comun al umanității. Demersul – cu toate diferențele de tehnică și de exprimare artistică ale celor doi autori – este similar, este convergent cu cel al lui Vlad Basarab, și de aceea-i menționez înc-o dată împreună pe cei doi artiști. A ,,pipăi” Materia, pentru a simți (atinge) Spiritul Lucrurile acestea s-au mai spus, dar extraordinară și cu adevărat inedită era/este tehnica aleasă de artistă pentru a se exprima, lucrul îndelungat asupra substanțelor și materialelor folosite, ,,stivuirea” acestora pentru a rezulta obiectele-carte, de diverse mărimi, forme și texturi, care compuneau instalația. Artista încuraja vizitatorii să pună mâna, să atingă obiectele, să le ridice și să le ,,mângâie”, pentru a simți astfel materia, dar și pentru a recrea actul familiar al răsfoirii, al mângâierii unei cărți. Ca și la Vlad Basarab, nu atât fiecare obiect luat în parte producea uluială și fascinație, cât ansamblul, expoziția-concept ca întreg, impresia finală de victorie a Spiritului, nu atât asupra lutului, materiei din care erau constituite obiectele, cât asupra tuturor forțelor (contrainițiatice) care-l amenință în contemporaneitate.

Dincolo însă de orice metafizică, datoria unui artist (indiferent de domeniu) este să lucreze asupra mijloacelor sale de expresie, să impinga înainte modalitățile de exprimare ale artei sale, iar aici Maia Ștefana Oprea și-a făcut datoria cu brio. Ansamblul de tehnici folosite de artistă pentru a ajunge la rezultatele din expoziție (repet, extrem de laborioase și necesitând un travaliu îndelungat) ar necesita un articol explicativ separat (dar toate detaliile se află explicate în catalog, alături de numeroase reproduceri fotografice de lucrări; fotografii: Samir Mihail Văncică și Andrei Mateescu, acesta din urma și autor al graficii, de excepție) și ele ar putea fi cunoscute, de cei interesați, și mai bine în cazul unei eventuale reexpuneri a lucrarilor (macar a unei părți dintre ele).

Advertisements


Leave a comment

Matei Brâncoveanu Award for Visual Arts 2017/ Premiul Matei Brâncoveanu pentru Arte Vizuale 2017

[EN ] The Alexandrion Foundation had the generosity to offer me the Matei Brâncoveanu Award for Visual Arts 2017, a prize that has a very special significance for my artistic work.

Master Ștefan Râmniceanu honoured me deeply with his words on this occasion:

art critic and curator Raluca Băloiu, artist Ștefan Râmniceanu (center) , Maia Ștefana Oprea (right)

This year, the jury, of which I had the honor to be a part of, has nominated as winner of this award a remarkable young artist – Maia Ştefana Oprea, who already has an exceptional record, countless international and national exhibitions, many awards, scholarships and at the same time, the fact that she is already present in the collections of the great museums of the world gives her a personal prestige that contributes to the assessement of the Romanian plastic art. She is accompanied by curator Raluca Băloiu and is represented by the Annart gallery.

I will try to tell you two three thoughts I have regarding the work of this exceptional young woman. The artist defines the semantics of her own symbolic alphabet. Thus, the “zăerc” represents the imaginary, the “trigâ” is the trajectory – a term used by the [Larbaa] nomads in the Algerian Sahara, “transmography” and “stacking”. For Maia Oprea a work is not an end in itself. It becomes a permanent path, that of the nomadic spirit and its need for ‘trigâ’. Her queries do not expect an answer.

The ultimate goal is that the world she proposes is continued through others in the form of future mythologies. Heidegger said that man is not himself, he is a project – a perpetual state of becoming. The artist refers to our collective memory. Like packing the time to stack it in her personal archive. Her existence gets the configuration of an archaeological site deep in which Maia seeks her own past, extracting from it the substance stunned in time in order to recycle it and translate it into a new alchemy of the zăercs. She reinvents herself. Is it not so as to emphasize this conclusion that she has come to feel the urgent need to be part of the work itself, as in a multiplication process of self? The In-Trigâ bookcase, located in this millenary interval that separates the myth of the library from Nineveh, from the contemporary library of a Boltanski or Anselm Keifer, becomes the artist’s second cover that contains the melancholy gesture of time-finding. The autobiography of this solitary and lucid artist is stacked between the desert sunburned tablets. In their layers we find the secret maps that reveal the eternal nomad’s periplus in search of the miracle of art and its own identity. I wish you great success in life and art, Maia!

discourse of Ștefan Râmniceanu at the Matei Brâncoveanu Prize Gala 2017

[RO] Fundația Alexandrion a avut generozitatea de a-mi oferi premiul Matei Brâncoveanu pentru arte vizuale 2017, premiu ce are o semnificație foarte specială pentru activitatea mea artistică. 

primirea premiului Matei Brâncoveanu pentru arte vizuale 2017

Maestrul Ștefan Râmniceanu m-a onorat prin cuvintele sale la oferirea premiului :

Anul acesta, juriul, din care am avut onoarea să fac parte, a desemnat câștigătoarea acestui premiu, o artistă tânără remarcabilă – Maia Ștefana Oprea, care are deja un palmares excepțional, nenumărate expoziții internaționale, naționale, foarte multe premii, burse și în același timp, faptul că este deja prezentă în colecțiile marilor muzee ale lumii îi conferă un prestigiu personal ce contribuie la impunerea artei plastice românești.Este acompaniată de curatoarea Raluca Băloiu și este reprezentată de galeria Annart. 

Am să încerc să vă comunic doua trei gânduri pe care le am în raport cu opera acestei tinere excepționale.Artista își definește semantica propriului alfabet simbolic. Astfel“zăerc-ul”reprezintă imaginarul, “triga”este traiectul – un termen folosit de nomazii [Larbaa] din Sahara algeriană, “transmografia”și “stivuirea”.

Pentru Maia Oprea o lucrare nu reprezintă o finalitate în sine. Ea devine un parcurs permanent, cel al spiritului nomad și al nevoii sale de trigâ. Interogările sale nu așteaptă un răspuns. Finalitatea urmărită este ca lumea pe care ne-o propune să se continue prin ceilalți sub forma unor mitologii viitoare. Heidegger spunea că omul nu este el însuși, el este proiect – o stare perpetuă de devenire. Artista face referire la memoria noastră colectivă. Ca și cum ar împacheta timpul pentru a-l stivui în arhiva personală. Existența sa capăta configurația unui sit arheologic în adâncul căruia Maia își caută propriul trecut, extrăgând din el substanța încremenită în timp pentru a o recicla și a o translata în noua alchimie azercșilor. Se reinventează. Oare nu pentru a sublinia această concluzie la care a ajuns ea simte nevoia imperioasă de a face parte chiar fizic din lucrare, ca într-un proces de multiplicare a sinelui? Biblioteca In-trigâ, situată în acest interval milenar care desparte mitul bibliotecii de la Ninive, de biblioteca contemporană a unui Boltanski sau Anselm Keifer, devine al doilea înveliș al artistei ce conține gestul melancolic al regăsirii timpului. Autobiografia acestei artiste solitare și lucide se află stivuită între tăblițele arse de soarele deșertului. În straturile lor găsim săpate hărțile secrete care ne dezvăluie periplul eternului nomad în căutarea miracolului artei și a propriei identități. Îți doresc foarte mult succes în viață și în artă, Maia!

discursul lui Ștefan Râmniceanu la Gala Premiilor Matei Brâncoveanu 2017


1 Comment

STACKING/ STIVUIRE @ Annart Gallery 2016

[EN] Following the receipt of the AnnArt Prize that the AnnArt Foundation offers to young artists, starting from 2011, in September 2016 took place the exhibition STACKING, curated by Raluca Băloiu, which comprised a series of works, from painting to the installation-object – created over the years 2015, 2016. The viewer meets with a complex network of pieces of an unusual archive, composed of objects built on media such as canvas, cardboard and tablets; By the composition of the latter (recycled paper, vegetable dust and ashes) the artist Maia Ştefana Oprea defines the approach of recovering a flow of personal life, with openness to the collective horizon, interconnected and impermanent.

————————————————————————————————————————————————————-[RO] Ca urmare a primirii Premiului AnnArt pe care Fundaţia AnnArt îl oferă tinerilor artişti, cu începere din 2011, în luna septembrie 2016 a avut loc expoziția Stivuire, curatoriată de Raluca Băloiu, care a cuprins o serie de lucrări, de la pictură la instalaţie-obiect – create pe parcursul anilor 2015, 2016. Privitorul se întâlneşte cu o reţea complexă de piese ale unei arhive insolite, compuse din obiecte construite pe suporturi precum pânză, carton şi tăbliţe; prin compoziţia acestora din urmă (hârtie reciclată, praf vegetal şi cenuşă) artista Maia Ștefana Oprea îşi defineşte abordarea recuperării unui flux al vieţii personale, cu deschidere către orizontul colectiv, interconectat şi impermanent. 

poze mp 1

expozitie maia (16)

signing – at the opening of Stacking exhibition, September 2016 at Annart Gallery

poze mp 2

signature on the wall of Annart Gallery

maiaverni (25 of 78)

opening of Stacking exhibition at Annart Gallery, artist Maia Ștefana Oprea (left), Gabriela Massaci (center), curator Raluca Băloiu (right)

Continue reading


Leave a comment

STIVUIRE

Print

Maia Ştefana Oprea: STIVUIRE

Vă invităm la vernisajul primei expoziţii personale de la AnnArt a tinerei artiste Maia Ştefana Oprea, miercuri, 14 septembrie 2016, ora 18. Artista este câştigătoarea, in acest an, a Premiului AnnArt pe care Fundaţia AnnArt îl oferă tinerilor artişti, cu începere din 2011.

Please scroll down for ENGLISH text about the exhibition STACKING >>

9-plexiglass-cu-studio-leavings-4-in-expo-stivuire

Expoziţia Stivuire curatoriată de Raluca Băloiu cuprinde o serie de lucrări, de la pictură la instalaţie-obiect – create pe parcursul anilor 2015, 2016, prin care artista îşi defineşte abordarea recuperării unui flux al vieţii personale, cu deschidere către orizontul colectiv, interconectat şi impermanent.

<<Expoziţia  însumează toate etapele artistice şi conceptele definite de Maia de-a lungul timpului. Obiectele uzuale şi experienţele cotidiene sunt translatate în zona conceptualului, apoi supuse diferitelor gesturi de colectare, arhivare, muzeificare sau stivuire. Dacă ar fi să ne raportăm la un artist contemporan, Christian Boltanski arhiva produsele activităţilor cotidiene personale. El a început să arhiveze prin stivuire câteva cutii de biscuiţi alături de o arhivă de fotografii şi documente („Les archives de Christian Boltanski”, 1965-1988, 1989).
Marele Dicționar al Trigii şi Transmografiile sunt cele două mari teme în jurul cărora se dezvoltă expoziţia. Artista explorează în lucrările sale autoreferenţiale spaţiul intim al casei, al atelierului, al universului personal. În instalația Marelui Dicționar al Trigii, Maia arhivează prin stivuire flori uscate, praf din coji de ouă, recipiente care conțin părul lui Xhai (superbul său câine husky), răşină, borcane cu cărbune ars, cărţi, desene, ready made-uri, fragmente din caietele de schiţe, citate din lecturile vechi, zercşi cu amprenta mâinilor ei, citate din bibliografia de zi cu zi și câteva însemnări găsite la târgul de Artă de la Basel sau din alte locuri. Tăbliţele din această instalație sunt create dintr-un mix de cărți vechi, resturi de fructe și legume uscate râșnite – toate prelucrate și transformate în papier maché, praf vegetal și cenuşă. În Transmografii, fâșii pictate sau desenate în cărbune, pastel sau print digital, transpuse pe pânze.
În spațiul galeriei, elementele care compun întreaga instalație au fost colectate, arhivate, muzeificate și în final stivuite de Maia Ștefana Oprea.>>
Raluca Băloiu, curatormaia-stefana-oprea-atelier

Stivuire este expoziţia în cadrul căreia obiectul artistic este prezentat prin reliefarea acelor particularități ce țin de o dialectică a imaginii plastice așa cum se conturează aceasta între pierdere și recuperare, între memorie și uitare, între realitate și imaginar, între abstract și figurativ, propunând o întrepătrundere a abordărilor contemporane cu cele aflate la limita artizanalului. Pictura este astfel văzută ca nostalgie în fața precarității obiectuale a trecutului.
Maia Ştefana Oprea

Expoziția va fi deschisă pentru public, cu intrare liberă,  în perioada 14 septembrie – 8 octombrie,  întreg fondul de lucrări fiind disponibil pentru vânzare.
Galeria AnnArt a fost fondată în 2011, din dorința de a spori vizibilitatea artei contemporane în România și pentru a sprijini artiștii în consolidarea unor cote de piață autentice în țară și în străinătate. Portofoliul nostru reunește deopotrivă nume sonore de artiști consacrați precum Ştefan Câlția, Sorin Ilfoveanu, Vladimir Şetran, Francisc Chiuariu, Dorin Crețu, Florica Prevenda, Paul Neagu, Mircea Roman sau Virgil Scripcariu, dar și tineri artiști emergenți precum Maia Stefana Oprea, Constantin Rusu , Andreea Albani, Ioana Pioaru, Andrei Mateescu sau Matei Avramescu. Galeria, împreună cu Fundația AnnArt, publică o serie de cataloage critice despre opera artiștilor din portofoliu și acordă anual un premiu destinat tinerilor artiști, desfășoară un program de educație de artă pentru tineri și face lobby pentru prezența artei în spațiul public prin programul Arta la Verde. Situată pe strada Paris 39, galeria este o conversie în cheie contemporană a unui spațiu de arhitectură neo-romanească, la parterul unei clădiri din anii ’20.
Premiul AnnArt este un program al Fundaţiei AnnArt şi se acordă annual tinerilor artisti pentru excelenţă într-un domeniu al artelor vizuale – de la debut expoziţional (opera prima) la management cultural sau inovaţie curatorială. Premiul este structurat în forme diferite: o sumă de bani; susţinerea costurilor legate de participarea la expoziţii sau conferinţe; comisionarea unei lucrări; oferirea unei rezidenţe de creaţie, si, forma cea mai dorita, organizarea unei expozitii personale.


STACKING

2016 AFIS Maia Oprea - 13 Septembrie [STRATIFICARI]
Maia Ştefana Oprea’s personal exhibition entitled “Stacking” comprises all the artistic stages and concepts defined by Maia throughout time. We are waiting for you at AnnArt on the 14th of September at 6 p.m. to see how Maia has brought ordinary objects and day-to-day experiences into the area of conceptualization, objects, and experiences which are subjected to various actions of collecting, archiving, museification or stacking, the latter being pertinent for the artist.

We will make reference to a contemporary artist, and remind you that Christian Boltanski used to archive the products of his personal daily activities. He started to archive through stacking some biscuits boxes next to an archive of photographs and documents (“Les archives de Christian Boltanski”, 1965-1988, 1989). The Big In-Trigâ Dictionary and Transmographies are the two important topics around which the exhibition is organized. In her self-referential works the artist explores the intimate space of the house, of the studio, of her personal universe. The installation The Big In-Trigâ Dictionary is self-referential from the point of view of the concept, of the execution, and of the materials used. In THE Library Through stacking, Maia archives recycled plants, egg powder, recipients containing the hair of Xhai (her gorgeous husky dog), resin, jars containing burnt coal, books, drawings, ready-mades, fragments from sketch notebooks, quotes for old readings, zaercs with the print of her hands, quotes from the daily bibliography and some notes found at the Art Fair in Basel or in other places. The slates are made of a mix of old books, dried and ground fruit and vegetable peels – all of them processed and transformed in papier mache, vegetal powder, and ash. The Transmographies are installations in which stripes that are painted or drawn in charcoal, pastel or digital print are transposed on canvases.10-tablita-moarte-3_fata-2016-in-expo-stivuire

In-trigâ and Zăerc are concepts developed by Maia in the exhibition at AnnArt. In-trigâ defines life in one’s own creation with The Biggest Dictionary of Trigâ and the zaercs bring to the viewers’ attention gestures from the artist’s childhood.

In her works, Maia inserts texts from her daily bibliography (J. M. Coetzee, Gustav Meyrink, René Huyghe, Roland Barthes etc.), photographs, ready-mades, BioArt. As a manner of expresion, Maia stresses the graphism of the line, and here and there her drawing on slates reminds of Cy Twombly’s gestualism.

In the gallery, the elements that make up the entire installation were collected, archived, museified, and finally stacked by Maia Ştefana Oprea.