Maia Stefana Oprea


Leave a comment

Matei Brâncoveanu Award for Visual Arts 2017/ Premiul Matei Brâncoveanu pentru Arte Vizuale 2017

[EN ] The Alexandrion Foundation had the generosity to offer me the Matei Brâncoveanu Award for Visual Arts 2017, a prize that has a very special significance for my artistic work.

Master Ștefan Râmniceanu honoured me deeply with his words on this occasion:

art critic and curator Raluca Băloiu, artist Ștefan Râmniceanu (center) , Maia Ștefana Oprea (right)

This year, the jury, of which I had the honor to be a part of, has nominated as winner of this award a remarkable young artist – Maia Ştefana Oprea, who already has an exceptional record, countless international and national exhibitions, many awards, scholarships and at the same time, the fact that she is already present in the collections of the great museums of the world gives her a personal prestige that contributes to the assessement of the Romanian plastic art. She is accompanied by curator Raluca Băloiu and is represented by the Annart gallery.

I will try to tell you two three thoughts I have regarding the work of this exceptional young woman. The artist defines the semantics of her own symbolic alphabet. Thus, the “zăerc” represents the imaginary, the “trigâ” is the trajectory – a term used by the [Larbaa] nomads in the Algerian Sahara, “transmography” and “stacking”. For Maia Oprea a work is not an end in itself. It becomes a permanent path, that of the nomadic spirit and its need for ‘trigâ’. Her queries do not expect an answer.

The ultimate goal is that the world she proposes is continued through others in the form of future mythologies. Heidegger said that man is not himself, he is a project – a perpetual state of becoming. The artist refers to our collective memory. Like packing the time to stack it in her personal archive. Her existence gets the configuration of an archaeological site deep in which Maia seeks her own past, extracting from it the substance stunned in time in order to recycle it and translate it into a new alchemy of the zăercs. She reinvents herself. Is it not so as to emphasize this conclusion that she has come to feel the urgent need to be part of the work itself, as in a multiplication process of self? The In-Trigâ bookcase, located in this millenary interval that separates the myth of the library from Nineveh, from the contemporary library of a Boltanski or Anselm Keifer, becomes the artist’s second cover that contains the melancholy gesture of time-finding. The autobiography of this solitary and lucid artist is stacked between the desert sunburned tablets. In their layers we find the secret maps that reveal the eternal nomad’s periplus in search of the miracle of art and its own identity. I wish you great success in life and art, Maia!

discourse of Ștefan Râmniceanu at the Matei Brâncoveanu Prize Gala 2017

[RO] Fundația Alexandrion a avut generozitatea de a-mi oferi premiul Matei Brâncoveanu pentru arte vizuale 2017, premiu ce are o semnificație foarte specială pentru activitatea mea artistică. 

primirea premiului Matei Brâncoveanu pentru arte vizuale 2017

Maestrul Ștefan Râmniceanu m-a onorat prin cuvintele sale la oferirea premiului :

Anul acesta, juriul, din care am avut onoarea să fac parte, a desemnat câștigătoarea acestui premiu, o artistă tânără remarcabilă – Maia Ștefana Oprea, care are deja un palmares excepțional, nenumărate expoziții internaționale, naționale, foarte multe premii, burse și în același timp, faptul că este deja prezentă în colecțiile marilor muzee ale lumii îi conferă un prestigiu personal ce contribuie la impunerea artei plastice românești.Este acompaniată de curatoarea Raluca Băloiu și este reprezentată de galeria Annart. 

Am să încerc să vă comunic doua trei gânduri pe care le am în raport cu opera acestei tinere excepționale.Artista își definește semantica propriului alfabet simbolic. Astfel“zăerc-ul”reprezintă imaginarul, “triga”este traiectul – un termen folosit de nomazii [Larbaa] din Sahara algeriană, “transmografia”și “stivuirea”.

Pentru Maia Oprea o lucrare nu reprezintă o finalitate în sine. Ea devine un parcurs permanent, cel al spiritului nomad și al nevoii sale de trigâ. Interogările sale nu așteaptă un răspuns. Finalitatea urmărită este ca lumea pe care ne-o propune să se continue prin ceilalți sub forma unor mitologii viitoare. Heidegger spunea că omul nu este el însuși, el este proiect – o stare perpetuă de devenire. Artista face referire la memoria noastră colectivă. Ca și cum ar împacheta timpul pentru a-l stivui în arhiva personală. Existența sa capăta configurația unui sit arheologic în adâncul căruia Maia își caută propriul trecut, extrăgând din el substanța încremenită în timp pentru a o recicla și a o translata în noua alchimie azercșilor. Se reinventează. Oare nu pentru a sublinia această concluzie la care a ajuns ea simte nevoia imperioasă de a face parte chiar fizic din lucrare, ca într-un proces de multiplicare a sinelui? Biblioteca In-trigâ, situată în acest interval milenar care desparte mitul bibliotecii de la Ninive, de biblioteca contemporană a unui Boltanski sau Anselm Keifer, devine al doilea înveliș al artistei ce conține gestul melancolic al regăsirii timpului. Autobiografia acestei artiste solitare și lucide se află stivuită între tăblițele arse de soarele deșertului. În straturile lor găsim săpate hărțile secrete care ne dezvăluie periplul eternului nomad în căutarea miracolului artei și a propriei identități. Îți doresc foarte mult succes în viață și în artă, Maia!

discursul lui Ștefan Râmniceanu la Gala Premiilor Matei Brâncoveanu 2017

Advertisements


Leave a comment

Zăercs buried at 2 Mai

[EN] The video Zăercs buried at 2 mai was shown in 2018 in the group event “Mills and Treasures” which took place at the National Literature Museum of Bucharest, as well as inside the installation “In-Trigâ Tent”, in my solo show “Nests” at Mogoșoaia Palaces.

The performance of burying Zăercs is a way to do a kind of mourning, to bury my regrets, to seek the innocence of the possibility to know the past again, it is perhaps the incredible hope that the Zăercs will not be taken by the waves and I will be able to dug them over years and years and rebuild them. That’s what I told my daughter, who was born two months after this video.

The Zăercs are dismantlings suggesting body fragments (legs, arms), they are very similar but without individuality and lacking a declared identity. Presently, the zăercs are a recurrence in my artistic path, in the form of drawings, objects, sculptures, paintings, photographs, performances, video, etc., as elements subject to degradation and reparation, disappearance and restoration.


[RO] Videoul Zercși îngropați la 2 mai a fost prezentat în 2018 în cadrul evenimentului de grup “Mori și comori” care a avut loc la Muzeul Național de Literatură din București, precum și în interiorul instalației “In-Trigà Tent”, în expoziția mea personală la Palatele Mogoșoaia.

 Performanceul de îngropare a zercșilor este un fel de a-mi face doliul, de a-mi îngropa regretele, de a căuta inocența posibilității de a cunoaște din nou trecutul, este poate speranța incredibilă că zercșii nu vor fi luați de valuri și îi voi putea dezgropa peste ani și ani, pentru a îi reclădi. Căci așa i-am povestit fiicei mele, care s-a născut la două luni după această filmare. 

Zercșii sunt dezmembrări sugerând fragmente de corp ( picioare, brațe), ei fiind foarte asemănători, dar fără individualitate și neavând o identitate declarată. În prezent, zercșii sunt o recurență în parcursul meu artistic, ei apărând sub forma unor desene, ‘obiecte de activat’, sculpturi, în picturi, fotografii, performance, video, etc., ca elemente supuse degradării și reparației, dispariției și refacerii.


Leave a comment

DUSTOGRAPHY IV

I worked on this painting in my 38th and 39th weeks of pregnancy, waiting for Meira, my first daughter, to be born. Today I finished this painting dedicated to her, but she still doesn’t seem decided to jump into the world.

DUSTOGRAPHY IV, acrylic on canvas, 150 x 150 cm, 2015 Continue reading


1 Comment

COLOURS OF LIFE @ CANTACUZINO CASTLE

The opening of Colours of Life exhibition at Cantacuzino Castel, Bușteni — with Andreea Floreanu, Radu Rodideal, Alexandru Cazanaru, Oana Ionel, Bianca Ioniță, Thomas Emmerling and Alexandra Tataru at Castelul Cantacuzino.

The opening of Colours of Life exhibition at Cantacuzino Castel, Bușteni — with (from left to right) Andreea Floreanu, Radu Rodideal,  Alexandru Cazanaru, Maia Ștefana Oprea, Bianca Ioniță, Thomas Emmerling and Alexandra Tataru at Castelul Cantacuzino.

http://www.ziarulring.ro/stiri/eveniment/267076/2015/Dupa-Dali-pariul-culorilor-la-Castelul-Cantacuzino-#.Vi3d6yj00FQ.facebook

A great lover of art, Thomas Emmerling, the man who brought Salvador Dali at the famous Romanian Cantacuzino Castle in Bușteni (in the southern Carpathian Mountains), held at the same sumptuous palace in Prahova Valley an interesting art exhibition of Young Romanian Art. Seven top artists of the new generation (Alexandra Baciu Alexandru Căzănaru, Andreea Floreanu, Bianca Ioniță, Maia Ștefana Oprea, Radu Rodideal and Alexandra Camelia Tătaru) present their works in the exhibition “Colours of Life”, from Saturday, 24 October until December 6, 2015. Continue reading


Leave a comment

‘COME AND LOOK. I(t) kicked the bucket. I(t)’M lying there, totally snuffed!’ – part 2

Within the installation ‘COME AND LOOK. I(t) kicked the bucket. I(t)’M lying there, totally snuffed!’, the public was invited to take one zăerc (What is a zăerc?) from the installation, in order to later photograph it its the new space (public space, inside the apartment, uncertain space, selfie with the zăerc, etc.).

Below are the photos received from the public and exposed as part of the installation and within the exhibition “What About Gregor Samsa” @ Galeria Anca Poterașu, Bucharest. MANY THANKS to all the participants !


Leave a comment

‘COME AND LOOK. I(t) kicked the bucket. I(t)’M lying there, totally snuffed!’ – part 1

ENGLISH (for Romanian please scroll down). The following installation is part of my In-trigâ project. I invite you to read more About Trigâ: http://www.maiaoprea.ro/ro/in-triga/despre

‘Come and look. I(t) kicked the bucket. I(t)’M lying there, totally snuffed!’

IA VENITI, instalatie 201526

is an installation realised after the call for projects entitled ” What about Gregor Samsa ?” , launched by Anca Gallery Poteraşu in 2015 under the curatorship of Ioana Mandeal. Continue reading

DEVIS GREBU in the opening of AFTER ZĂERCS exhibition

Leave a comment

Master Devis Grebu honoured me greatly by opening my exhibition AFTER ZĂERCS @Signum Gallery in Bucharest:

http://www.maiaoprea.ro/en/news/exhibitions/after-zaercs

EN: … she is a sort of locomotive, a locomotive that doesn’t crush the truck or the barriers when they meet, but who simply — I would say– plants flowers behind. She is multiple, has no limits, has this curiosity of the genius to insert, to intervene in all areas, in all matters … and succeeds, and does them very well, in my opinion even better: out of the ordinary. I am so happy for her evolution. It was 11 years ago that we met for the first time. (…) This exhibition is a more special exhibition, since it also has its humor, having been started out of a language problem …… ever since her childhood.

She uses many different materials here, which she either combines or suggests. In the paintings that she does with oil or acrylic on canvas she still suggests combinations of diverse materials. I do not think that one can define her, figurative, surrealist, abstract? I look at her paintings and they could be abstract, but also surrealist or figurative. Because you discover – if you want — in each of the paintings elements that are specific to these categories. I think this is actually a quality. Better yet, not to be integrated under a specific dome. Neither I, in what I do, I don’t think that I could fall under a certain (…) and maybe I an subjective because I see in her the same ambitions, the same desires.


Continue reading